Happy Valentine's Day

De ziua celor ce iubesc

Noi va dorim tuturor indragostitilor

Sa aveti parte de o dragoste curata

O jumatate minunata

Doar zimbet si doar bucurie

Si nopti polare de iubire.

Sa va iubiti mult...

Cu stima si respect administratorul blogului Andrei!

Horia, satul de piatra

Sat de piatra în nordul judetului

Undeva, prin cel mai nordic tinut al României, taranii traiesc ca în epoca de piatra. Au case din piatra, garduri din piatra, drumuri din piatra. Pâna si fântânile si dependintele lor de stricta necesitate sunt tot din piatra. Piatra cât vezi cu ochii. Oameni gospodari, taranii din satul Horia, comuna Mitoc, au învatat înca de când se stiau ei pe acele meleaguri cum se scot banii din piatra seaca.

Comert oprit de criza



Nu se stie câti locuitori ai satului Horia s-au îmbogatit de pe urma exploatarii de piatra de pe malul Prutului sau daca s-o fi îmbogatit vreunul, dar cu piatra scotocita de ei prin maruntaiele pamântului s-au construit multe gospodarii. Trainice, nu ca acelea care cedeaza la prima rabufnire a Prutului peste maluri. Cred ca de aici s-a inspirat si autorul anonim al versurilor populare: „Da-o-ar Dumnezeu odata /Sa dau cu cutâtu-n chiatra”, ca prea suna moldoveneste.

Satul în sinea lui nu-i nici mare, nici mic. Aduna ca la vreo mie de suflete. Suflete de piatra veti spune, dar nu e chiar asa. Oamenii de aici sunt blânzi si comunicativi ca Miorita din balada.

Piatra din Horia ar putea alimenta inspiratia multor autori de balade. Numai ca de la o vreme încoace nici baladele nu mai sunt ce au fost odata. Pe tinerii exploatatori ai carierei de piatra nu-i mai încânta aceasta meserie, destul de banoasa în trecut. „Înainte un picior de piatra se vindea cu doua milioane. Acum nu mai vine nimeni sa cumpere piatra de la noi”, spune cu entuziasmul adus la limita inferioara Ciprian Scutaru. Îsi facuse si el un calcul: câta piatra scot, cât reusesc sa vând si cât îmi mai ramâne. Dar nu i-a iesit. S-a încurcat undeva între vis si realitate fiindca din calculele lui a fost exclusa recesiunea economica. Tocmai acum, când îsi luase si el elan, când munca la cariera l-a întarit mai ceva ca pe luptatorii de K1, iar sperantele catre un viitor luminos straluceau ca starletele hollywoodiene a venit criza si dintr-odata negotul cu piatra seaca a scazut la bursa.



Ziduri fara ciment



La Horia piatra este la discretie. Sta stivuita în rafturi, ca la magazin. Mai greu este s-o scoti de acolo si s-o transporti la destinatie. Fiindca astea costa munca si cheltuiala. Iar ca s-o scoti degeaba, nu-ti convine. La Horia multi locuitori au depozitate în preajma gospodariilor tone de piatra în speranta ca odata si odata se va gasi un cumparator care sa constate ca o constructie din acest material stramosesc este mult mai durabila decât cele facute în pripa de mesteri mai putin priceputi cu materiale de constructie mult mai costisitoare. Sa dai cu „cutâtu-n chiatra” e usor pentru ei, ca s-au obisnuit de acum. Dar ce te faci când nu ti-o mai cumpara nimeni?

Locuitorii din Horia dau cu uneltele-n piatra cum dau vecinii lor cu sapa la prasit de popusoi. Numai ca acum se cauta mai mult ceva de mâncare, nu de construit.

Trainicia constructiilor din piatra a fost demonstrata de-a lungul istoriei si nu mai este cazul sa insistam. Cetatea Sucevei tot din astfel de piatra a fost ridicata si n-a fost cucerita decât în zilele noastre de vizitatori. La fel si alte cetati medievale sau chiar mai timpurii. Piatra de Horia are un specific aparte. La o constructie nu trebuie sa folosesti niciun fel de liant. Sa pui ciment peste ea este o risipa de material destul de scump, dar si o lipsa de respect pentru calitatea ei. Satenii din localitate si-au construit toate casele, gardurile, acareturile si celelalte punând piatra peste piatra si lasându-le asa sa se sedimenteze. Ne-a explicat lucrul acesta chiar Vasile Proreciuc, unul dintre cei mai vechi lucratori la cariera: „Daca ai facut un zid din piatra din asta, e sfânt. Piatra nu putrezeste”.

Tot de la Vasile Proreciuc am mai aflat ca si exploatarea asta se face dupa anumite norme impuse de autoritati. „Cât lucram, trebuie sa dam cota la Primarie. Ori bani, ori piatra. As vrea sa fac si eu un grajd ca vecinul de alaturi dar nu pot”, a mai spus sateanul. Piatra ar avea, dar trebuie s-o faca pe din doua cu Primaria.



Pietrari încurcati de transportatori



Pretul pietrei de Horia a scazut mult în ultima vreme. În strânsa legatura cu cresterea tarifelor de transport. Degeaba o iei ieftin de la Horia daca transportul te costa de trei ori mai mult. Degeaba sunt trainice constructiile de piatra, daca de la producator la beneficiar costul creste. Multi prefera materiale mai scumpe de la firmele autorizate, dar cu transportul asigurat pâna la domiciliu.

Banii din piatra seaca de la Horia stau stivuiti cu nemiluita sub o copertina de pamânt si nu-i ia nimeni în considerare fiindca s-au devalorizat între timp. Lei grei, ca monedele din desenele cu Fred si Barney, stau si asteapta vremurile când vor deveni si ei convertibili. Fiindca ei nu sunt luati în considerare la paritate în momentul de fata. Deoarece submultiplul lor nu este banul, ci piciorul. Un picior de piatra face exact 200 de lei. Sau facea pâna înainte de criza. Acum piciorul de piatra nu se masoara decât la dimensiunea lui reala. Adica un metru pe lat, doi pe lung si unu în înaltime. Dupa cum ne-a spus Ciprian Scutaru. Si iata cum azi se da cu piciorul într-o astfel de afacere.

Oricum pietrarii din Horia sapa în continuare fiindca piatra este destula în satul lor. Sapa poate vor da si de o lespede mai mare pe care s-o puna deasupra economiei românesti.
sursa: monitoru de botosani

„Biserica a fost ca o mireasă care L-a aşteptat pe Mirele ceresc ca s-o binecuvinteze“

În ziua prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, a fost resfinţită Biserica "Sf. Nicolae" a parohiei Mitoc. În ultimii ani s-au realizat mai multe lucrări de reconsolidare şi înfrumuseţare a acestui lăcaş de închinăciune.

PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, a sfinţit marţi, de sărbătoarea Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir, Biserica "Sf. Nicolae" din parohia Mitoc, Protopopiatul Săveni. Programul liturgic a început cu Sfânta Liturghie, oficiată pe un podium amenajat în curtea sfântului lăcaş. La final, pr. paroh Corneliu Mihai Hriscuşoru a primit, din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, rangul de iconom stavrofor. Distincţia "Ştefan cel Mare şi Sfânt" a fost acordată domnului Vasile Capotă, primarul comunei Mitoc. "Slujba s-a desfăşurat într-o atmosferă deosebită. Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul a ţinut o predică în care a vorbit despre statornicia în credinţa ortodoxă", ne-a relatat pr. paroh Corneliu Mihai Hriscuşoru.

Zidire duhovnicească

Biserica "Sf. Nicolae" a fost ridicată între anii 1914-1916. În timpul Primului Război Mondial sfântul lăcaş a suferit mai multe avarii care au fost remediate, definitivate cu sfinţirea din 1921. În ultimii ani au fost efectuate mai multe lucrări: s-a repictat în interior, catapeteasma a fost îmbrăcată în foiţă de aur, s-au montat strane noi din stejar sculptat, s-au achiziţionat geamuri cu vitralii. În acelaşi timp s-a construit casa parohială, casa praznicală, casa mortuară, s-a reconstruit zidul din jurul sfântului lăcaş, a fost amenajat un lumânărar. "Principalul ctitor este primarul Vasile Capotă. Am mai fost ajutat de domnul Vasile Ilie, dar şi de enoriaşii din parohie. Momentul resfinţirii a fost deosebit mai ales că în urmă cu un an jumătate ne-am apucat de lucrări. Astăzi (n.r. marţi) a avut loc încununarea muncii noastre. Biserica a fost ca o mireasă care L-a aşteptat pe Mirele ceresc ca s-o binecuvinteze şi sfinţească. Toate lucrările s-au făcut în comuniune cu locuitorii din sat care au fost devotaţi. Credincioşii sunt apropiaţi de biserică şi participă în număr mare la sfintele slujbe. Zidirea duhovnicească s-a făcut prin multe cateheze, prin multe predici aprofundate pentru sufletul omului. De asemenea desfăşurăm programele "Hristos împărtăşit copiilor" şi "Alege şcoala" la care sunt înscrişi 70 de copii", ne-a spus pr. paroh Corneliu Mihai Hriscuşoru.

sursa: ortodoxiepenet.blogspot.com